10 adevăruri despre dizabilitate

Organizația Mondială a Sănătății definește dizabilitatea astfel:

„Dizabilitatea rezultă din interacțiunea dintre persoane cu o problemă de sănătate și factori personali și de mediu –  atitudini negative, mijloace de transport și clădiri publice inaccesibile, sprijin social limitat.”

Dizabilitatea nu este doar o problemă de sănătate. Este un fenomen complex, care reflectă interacțiunea dintre trăsăturile corpului unei persoane și trăsăturile societății în care trăiește.

Dizabilitatea este o problemă globală de sănătate publică

→ afectează una din șapte persoane din întreaga lume. OMS atenționează că este foarte probabil ca toată lumea să experimenteze dizabilități la un moment dat în viață.

Dizabilitatea este, de asemenea, o problemă ce ține de drepturile omului

→ persoanele cu dizabilități se numără printre cele mai discriminate persoane din lume, care se confruntă adesea cu violența, prejudecățile și negarea autonomiei, precum și cu bariere în calea îngrijirii.

Dizabilitatea este o prioritate de dezvoltare

→ are o prevalență mai mare în țările cu venituri mai mici, iar dizabilitatea și sărăcia se „întăresc” reciproc.

OMS a recunoscut dizabilitatea ca o problemă globală de sănătate publică și diseminează activ materiale, studii și rapoarte, pentru a crește gradul de conștientizare asupra acestei probleme și pentru a sensibiliza publicul larg cu privire la nevoile acestei categorii de populație.

Iată care sunt cele 10 adevăruri despre dizabilitate pe care le-a detaliat OMS într-un articol publicat pe site-ul organizației, în data de 1 decembrie 2020:

1. Peste 1 miliard de persoane trăiesc cu o formă de handicap

Aproximativ 15% din populația lumii trăiește cu un handicap. Aceasta include aproximativ 93 de milioane de copii și 720 de milioane de adulți cu dizabilități.

2. Numărul persoanelor cu dizabilități este în creștere accentuată

Pe fondul schimbărilor demografice, a îmbătrânirii populației și a creșterii globale a bolilor cronice, tot mai mulți oameni trăiesc cu o formă de dizabilitate.

3. Persoanele cu dizabilități sunt afectate în mod disproporționat de pandemia COVID-19

Pandemia COVID-19 a expus persoanele cu dizabilități la trei riscuri crescute cu consecințe devastatoare – riscul de a contracta COVID-19, riscul de a dezvolta simptome severe de COVID-19 sau de a muri din cauza bolii.

4. Persoanele cu dizabilități nu primesc adesea asistența medicală necesară

Jumătate dintre persoanele cu dizabilități nu își pot permite asistența medicală, comparativ cu o treime din persoanele fără dizabilități. Persoanele cu dizabilități au, de asemenea, o probabilitate de peste două ori mai mare de a primi servicii medicale inadecvate. Și, de asemenea, se confruntă cu bariere în calea accesului – sunt de patru ori mai multe șanse să fie tratați necorespunzător și de aproape trei ori mai multe șanse să li se refuze asistența medicală.

5. Nevoile nesatisfăcute ale copiilor cu dizabilități au crescut considerabil, deoarece serviciile de sănătate nu s-au extins pentru a satisface nevoia tot mai mare.

Deși numărul copiilor cu dizabilități a crescut constant odată cu tendințele demografice, majoritatea sistemelor de sănătate nu au capacitatea de a răspunde nevoilor actuale ale copiilor cu dizabilități, cu atât mai mult nu au capacitatea să răspundă cererii în creștere.

6. Persoanele cu dizabilități au acces redus la piața muncii

În țările OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), rata de ocupare pentru persoanele cu dizabilități este de 44%,  comparativ cu 75% pentru persoanele fără dizabilități.

7. Persoanele cu dizabilități sunt mai expuse la sărăcie

Persoanele cu dizabilități au condiții de viață dificitare – hrană insuficientă, locuințe inadecvate, lipsa accesului la apă sigură și salubritate. De asemenea, acestea pot suporta costuri suplimentare de îngrijire medicală, dispozitive de asistență sau asistență personală, în timp ce se confruntă cu bariere mai mari în calea ocupării forței de muncă.

8. Persoanele cu dizabilități pot trăi și participa în comunitate

Prin servicii și asistență adecvate, persoanele cu dizabilități pot participa în societate ca oricine altcineva. Cu toate acestea, pentru 40% dintre persoanele cu dizabilități nevoile minime de asistență nu sunt acoperite.

9. Barierele care întrețin dizabilitatea pot fi depășite

Iată ce intervenții ar trebui să încurajeze autoritățile publice:

• includerea subiectului dizabilității în agenda de sănătate;
• investiții în programe specifice pentru persoanele cu dizabilități;
• adoptarea unei strategii națională și a unui plan de acțiune;
• îmbunătățirea educației, formării și recrutării personalului;
• finanțare adecvată;
• creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a publicului cu privire la dizabilități;
• implicarea persoanelor cu dizabilități în implementarea politicilor și programelor publice.

10. Recunoscând că dizabilitatea este o problemă ce ține de drepturilor omului, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) promovează, protejează și asigură drepturile omului tuturor persoanelor cu dizabilități

Convenția își propune să promoveze recunoașterea drepturilor omului pentru persoanele cu dizabilități, care se confruntă cu discriminări și bariere pentru a le împiedica să participe la societate. Până în prezent, peste 170 de țări și organizații regionale de integrare au semnat Convenția și peste 130 au ratificat-o.

Photo credit: Canva