Guvernul a introdus în noul pachet de legi privind „eficientizarea resurselor publice” propunerea de a abroga art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea 219/2015 a economiei sociale. Această modificare ar elimina posibilitatea autorităților locale de a sprijini întreprinderile sociale de inserție (ÎSI) prin facilități și scutiri de taxe locale.

ADV Romania Group susține poziția oficială transmisă de RISE – Rețeaua Română a Economiei Sociale și clusterul „Acceleratorul de Întreprinderi Sociale”, care reprezintă peste 80 de întreprinderi sociale din întreaga țară, și își exprimă dezacordul ferm față de această propunere.

De ce eliminarea articolului nu aduce beneficii reale

• Impact bugetar nesemnificativ: în prezent, doar 49 de întreprinderi sociale de inserție ar putea beneficia de acest articol, iar costurile pentru autorități sunt minime.
• Impact social major: în februarie 2025, statul a plătit aproape 27,8 milioane euro pentru venitul minim garantat. În schimb, fiecare persoană vulnerabilă angajată într-o întreprindere socială de inserție generează în medie 315 euro/lună venituri fiscale, față de 128 euro/lună costuri cu ajutorul social.
• Investiții europene în derulare: până în 2025, prin FSE+, se vor crea 5.809 întreprinderi sociale și aproximativ 30.000 de locuri de muncă din care mai mult de jumătate din categorii vulnerabile. Până în 2026, alte 1.000 de întreprinderi sociale vor fi înființate prin programele Tranziție Justă și ITI Delta Dunării. Eliminarea sprijinului local ar compromite sustenabilitatea acestor investiții.
• Obligații asumate la nivel european: România și-a luat angajamente clare prin PNRR, prin Planul de Acțiune pentru Economia Socială al Comisiei Europene și prin recomandările Consiliului Uniunii Europene de a consolida cadrul pentru economia socială. Abrogarea ar plasa țara noastră în contradicție directă cu aceste angajamente.

România are nevoie de politici de incluziune prin muncă, nu de măsuri regresive

„Întreprinderile sociale de inserție sunt singurele structuri economice care au obligația legală de a angaja minimum 30% persoane vulnerabile. Eliminarea sprijinului local ar fi un pas înapoi, cu efecte negative asupra comunităților și asupra angajării persoanelor aflate în dificultate. România are nevoie de politici de incluziune prin muncă, nu de măsuri regresive.”, a declarat Angela Achitei, președintele ADV Romania Group și RISE – Rețeaua Română a Economiei Sociale.

Un apel pentru responsabilitate publică

Eliminarea articolului 19 alin. (1) lit. c) nu ar aduce un câștig real pentru bugetul public, dar ar pune în dificultate exact acele structuri care reușesc să transforme asistența socială pasivă în integrare prin muncă.

Întreprinderile sociale de inserție sunt dovada practică a faptului că investiția în oameni este mai eficientă decât plata de beneficii sociale pe termen nedeterminat. Prin pierderea facilităților locale, aceste organizații ar fi expuse unei presiuni suplimentare, ceea ce ar limita capacitatea lor de a susține angajarea persoanelor vulnerabile.

RISE – Rețeaua Română a Economiei Sociale și Acceleratorul de Întreprinderi Sociale cer menținerea art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea 219/2015, subliniind că este nu doar o decizie justă, ci și o obligație strategică pentru România, în conformitate cu angajamentele europene asumate.