English 
Amalia Georgescu, designer de evenimente și experiențe fabuloase, în conversație cu Angela Achiței, antreprenor social și președinte Fundația „Alături de Voi” (ADV) România. Un interviu inspirațional despre leadership și impact social.
Amalia Georgescu: Bună ziua și bine v-am regăsit într-o noua ediție a interviurilor marca AGEO. Sunt Amalia Georgescu și astăzi am bucuria și deosebita plăcere să abordez un subiect de interes, un subiect nou, un domeniu care este din ce în ce mai încurajat la nivel european, pentru a susține atât dezvoltarea antreprenoriatului, cât și implicarea în societate și a avea un impact pentru comunitatea în care o afacere se dezvoltă. Acest subiect îl vom puncta alături de unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul economiei sociale. Îi mulțumesc Angela Achiței că a venit astăzi aici, în studioul AGEO să vorbim despre acest subiect. Angela Achiței, Președinte al Fundației ADV. Ești extrem de ocupată, extrem de încărcată cu proiecte, pentru că vrei să faci lucrurile să se întâmple. Și iată că astăzi am reușit să te aduc aici în studioul AGEO și să discutăm despre noutățile pe care voi le dezvoltați. Bine ai venit, Angela.
Angela Achiței: Bine v-am găsit și mulțumesc foarte mult pentru invitație. Mă bucur că uite, povestim și într-un alt context, lucrurile frumoase care se întâmplă în jurul nostru. Într-adevăr, așa cum bine ai punctat, se pare că noi chiar avem foarte multă activitate în perioada asta, când poate multe companii și-au mai redus un pic motoarele și energia. Noi am avut și norocul să câștigăm foarte multe proiecte în această perioadă. De fapt, ele au fost scrise în 2019-2020, chiar înainte de pandemie, pe principiul scrie mai multe proiecte, poate se aprobă ceva. S-au aprobat 11 proiecte pe care le avem în implementare și suntem destul de ocupați, dar asta nu face decât să ne bucure, pentru că am și creat foarte multe locuri de muncă și am crescut ca și echipă și ca și impact în comunitate.
Mă bucur foarte mult să aud de aceste rezultate pozitive în perioada care am traversat-o cu toții, nu toată lumea are doar vești bune. Angela, spune-mi câteva lucruri despre organizația pe care tu o coordonezi și cum v-ați dezvoltat, pentru că eu vă cunosc de mai bine de 8-9 ani, dacă nu mă înșel, și știu că ați trecut de la o organizație relativ mică, concentrată pe sprijinirea anumitor grupuri de persoane și astăzi aveți un impact nu doar în județul nostru și la nivel național și internațional.
Mă gândeam în timp ce mă întrebai că nimic nu este întâmplător. Noi luna aceasta sărbătorim 19 ani de activitate. Luna mai este și luna economiei sociale. Într-adevăr, am plecat la drum ca o organizație mică. Noi am fost înființați de o altă organizație americană, care avea niște proiecte în România timp de 4 ani de zile, și când s-au retras din România au zis că e păcat de toată experiența acumulată și hai să înființeze două organizații românești, din care una era ADV-ul. Eu pe atunci coordonam programele pe care le implementau ei în România și mi-au propus să vin pe poziția de director executiv la ADV România. Mi s-a părut așa, la 25 de ani, provocator – de ce nu? hai să fac și lucrul acesta! – fără să-mi dau seama, de fapt, că am plecat la drum exact ca un start-up, chiar dacă eram ONG. Chiar era un pic mai dificil, pentru că noi cheltuiam fonduri și ofeream servicii gratuite, practic nu încasăm ceva, așa cum este într-o companie. Riscul de eșec era foarte mare, dacă nu ne mobilizam foarte repede să scriem proiecte, să atragem alte finanțări. N-a fost ușor, dar nu a fost nici greu, pentru că aș putea spune că pasiunea și faptul că eram foarte entuziasmați și ne plăcea foarte mult ce facem ne-a ajutat foarte mult.
Și într-adevăr, am plecat la drum cu partea de servicii sociale pentru copiii seropozitivi HIV, după care ne-am dezvoltat programele, pentru că acești copii au crescut foarte mult. Ne-am dat seama că e bine să primim în programele noastre și alți copii și tineri cu dizabilități, după care ne-am dat seama de un alt aspect, că nu poți face incluziune socială dacă ai doar programe strict pentru o anumită categorie de persoane și unele din activitățile noastre trebuiau deschise și spre alți tineri din comunitate. Și așa am crescut, treptat-treptat, dar practic am răspuns la niște nevoi. Cea mai mare provocare a venit în 2008, pentru că copiii cu care lucram noi erau deja tineri, aveau peste 18 ani și pasul următor era să meargă în piața muncii.
Pentru a avea cu adevărat un rezultat al muncii voastre, într-adevăr, da.
Sigur, și a deveni independenți, pentru că părinții nu sunt veșnici, adică nu trăiesc toată viața cu noi și trebuie să găsim acele modalități în care să ne dezvolte, să fim autonomi, să fim independenți, inclusiv financiar. Și atunci ne-am autorizat noi pe partea de consiliere, orientare profesională, pe calificare profesională. Am transformat atelierele noastre în ateliere de terapie vocațională, ateliere de formare profesională și am plecat așa cu pânzele sus și foarte optimiști că, gata, pregătim acești tineri, merg pe piața muncii și îi angajăm.
Numai că n-am reușit, adică piața nu a răspuns așa cum ne așteptam noi. Pe de o parte venise criza economică din 2008, 2009, 2010 și toată lumea era focalizată să-și mențină resursele pe care le avea, nu să creeze noi locuri de muncă. Cred că era și un pic cam devreme ca mentalitate, a accepta să vină în companie o persoană cu dizabilitate să lucreze. Și așa ne-a scăzut brusc entuziasmul, când am văzut că n-am reușit să angajăm mai nimic pe piața muncii în 3 centre – noi activam atunci în Iași, Constanța și Târgu Mureș. Adică era o situație generală, nu specifică doar pentru Iași.
Și ne-am supărat noi foarte tare și am zis, OK, nu vreți să-i angajați voi, îi angajăm noi! și creăm noi un model și arătăm că se poate. Și am angajat. Și n-am angajat doar unu-doi, am angajat nouă la Iași, după care opt la Constanța, tot așa, șapte sau opt la Târgu Mureș. Deci practic persoane care erau până atunci beneficiarii noștri au devenit colegii noștri, angajații noștri. A fost o mare provocare și pentru angajații noștri, s-a schimbat și modul de comunicare și de abordare, plus că și ei trebuiau să înțeleagă că munca vine la pachet cu niște responsabilități.
A fost un proces de transformare pe care l-am parcurs noi în ADV, dar ăla a fost momentul zero, în care ne-am dat seama că poți face niște schimbări în jurul tău dacă tu ești schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalți. Adică tot tu să faci acest prim pas și să arăți că uite, se poate. Așa am început să facem economie socială în 2008, pe-atunci nici noi nu știam…
Sumar articol:
Angela Achiței: „Poți face niște schimbări în jurul tău dacă tu ești schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalți.”
Cred că voi ați fost inițiatorii, fără să vă dați seama, a acestui concept, acestei tendințe pe care o trăim astăzi.
Așa este, și a plecat de la o nevoie, nu neapărat de la un studiu de piață, un business plan, așa cum se face și așa cum predăm și noi foarte frumos și explicăm celorlalți. Dar nu a fost întocmai greșit, adică noi ne-am pliat foarte mult pe om, pe nevoia omului, mai puțin pe ce cerea piața, adică de vânzare, produse și servicii. Ulterior ne-am dat seama că nu poți să faci economie socială dacă nu folosești instrumente business, adică trebuie să ai și latura asta foarte bine dezvoltată și ne-am apucat de studiat, de citit cărți, de mers la conferințe de business, la ascultat audiobook-uri…
Ce afaceri ați dezvoltat cu acești tineri sau cu echipa pe care ați angajat-o în această direcție?
Ne-am dus pe mai multe domenii. Practic, noi am transformat atelierele de terapie vocațională. Aveam atelier de croitorie și atunci ne-am dus să facem echipamente de protecție și de lucru pentru companii. Aveam atelier de lumânări, dar n-a mers și ne-am dat seama că trebuie să îl lăsăm doar în zona de terapie vocațională, deci în momentul de față nu-l mai avem. Echipamente de protecție facem și în prezent. Serviciul de arhivare, pe care l-am extins ulterior la arhivare fizică, electronică și depozitare documente – am și construit un depozit pentru documente, cu credit bancar, dar l-am construit, l-am făcut, adică am folosit tot un instrument de business. Mai avem o tipografie digitală în care facem și grafică, dar și toată partea de printuri. Acum avem și servicii de SSM și securitate la locul de muncă, oferite chiar de o persoană cu dizabilitate, dar foarte bine pregătită în domeniu și care reușește să aducă și diversitatea în companii pentru că explică foarte bine și, prin exemplul propriu, încurajează companiile să se deschidă spre această diversitate de angajați, adică a avea și persoane din alte categorii vulnerabile sau cu dizabilități angajate în companie.
Angela Achiței și Amalia Georgescu, în studioul AGEO
Și să arate că este posibil compania să-și îndeplinească obiectivele chiar și cu astfel de persoane care, inițial, par că au poate o anumită limitare, dar de fapt se dovedesc a fi mult mai performanți pentru că ei își depășesc aceste limitări pe care le au și devin mai buni decât noi ceilalți.
Asta e și frumusețea, să știi să găsești locul potrivit… și noi asta am făcut. Și asta e diferența în economie socială. Dacă ești un angajator clasic, în mod normal când angajezi pe cineva te uiți la acea persoană să vezi câtă plus valoare îți poate aduce pentru companie și cât mai repede, pentru ca să crească compania.
În economia socială, și mai ales când lucrezi cu grupuri defavorizate, noi ne uităm la acea persoană în primul rând să vedem ce poate să facă, unde i-ar fi locul cel mai potrivit. Și de aia avem mai multe tipuri de ateliere în care poate lucra, ca să avem o diversitate mai mare. Ne uităm să vedem ce poate face nativ, și aici testăm niște abilități native, avem niște teste, baterii speciale de testare în care să vedem care ar fi direcția care i s-ar potrivi foarte bine. Pentru că dacă poate face ceva în care se simte confortabil, în care poate performa, chiar dacă nu are o educație în domeniul respectiv, el va avea satisfacție și acest lucru va duce la menținerea locului de muncă. După care ne uităm să vedem ce persoane de suport să-i oferim, de la asistent social, consilier, orientare, profesională, psiholog, psihopedagog plus coordonatorul de atelier – mulți din coordonatorii noștri sunt cu studii de psihologie și știu exact cum să se abordeze problema. Și atunci noi ne pliem pe nevoile acestei persoane. În plus, suntem dispuși să așteptăm foarte mult până vedem un progres. Suntem dispuși să acoperim pierderile. Dacă a tăiat greșit materialul, ne asumăm aceste pierderi și le considerăm ca parte din procesul de educație și de formare a acestor tineri. Și, de asemenea, suntem dispuși să ne pliem pe randamentul și pe capacitatea acestor persoane de a produce și eventual de a ne plia pe nevoile lor, inclusiv de timp liber, de zile de concediu medical. Noi avem concedii medicale mai mult decât putem compensa cu Casa de Asigurări, pentru că avem și multe persoane care sunt în categoria persoanelor cu dizabilități care presupune și o anumită afecțiune medicală și atunci inevitabil apar tot felul de probleme de sănătate. Asta e diferența un pic față de o companie, dar e frumos.
Angela Achiței: „Nu poate să vină nimeni să-ți arunce un sac de fericire. Tu trebuie să o construiești zi de zi.”
Au trecut 19 ani de când ai intrat în această lume a serviciilor sociale și le-ai dus la nivel de performanță, făcând acum afaceri și încurajând zona aceasta de economie socială. Ce te motivează pe tine în parcursul acesta al conducerii, al leadership-ului? Cam care ar fi valorile pe care tu le trăiești zi de zi?
Eu sunt așa construită. Eu mă bucur când văd oamenii bucuroși și fericiți în jurul meu, indiferent că au ajuns în programele noastre ca să beneficieze de sprijin sau, pur și simplu, am întâlnit zi de zi oameni frumoși cu care am rezonat foarte bine. Iar valorile după care mă ghidez țin foarte mult de corectitudine, de incluziune și diversitate. Îmi place foarte mult să cunosc această diversitate și s-o accept. Îmi place transparența, de aia și spun de foarte multe ori că facem ce spunem și spunem ce facem. Pur și simplu să fii om, să te bucuri că ești în viața asta, ai niște oportunități să creezi ceva în jurul tău, să ai un impact, să ai niște rezultate. Și asta mă încarcă foarte mult și pe mine și pe echipa mea.
Vreau să spun că am niște oameni deosebiți în organizație și efectiv îi iubesc, țin foarte mult la ei și probabil că e și reciproc valabil și lucrul ăsta ne motivează foarte mult. Întotdeauna le spun că nu poate să vină nimeni la birou să-ți arunce un sac de fericire acolo. Noi trebuie să o construim zi de zi și să păstrăm lucrul ăsta, adică lucrurile frumoase care ne fac bine să le încurajăm, să le creștem și să ne bucure în continuare.
Angela Achiței și Amalia Georgescu, în studio-ul AGEO. Photo credit: Studio UP
Câți oameni ai în echipă acum?
Mulți, aproape 100 cred că am ajuns, cu tot cu colaboratori. Tot facem angajări, de asta nu mai știu exact numărul la zi. Noi și funcționăm pe 3 entități juridice, dar mă refer la tot grupul. Avem Fundația Alături de Voi România, avem UtilDeco Group, care este întreprindere socială de inserție și unitate protejată autorizată, și avem WISE.travel, un tour operator de turism. Fundația este acționar la cele 2 societăți, deci practic ea beneficiază de tot profitul care îl reinvestim înapoi în programele sociale și în proiectele pe care le aducem în comunitate. Unele necesită co-finanțare și atunci o asigurăm din aceste SRL-uri care sunt create pe lângă Fundație. Deci reinvestim sută la sută profitul.
Practic aceasta este și esența ideii de economie socială, să faci afaceri și să le dezvolți, astfel încât profitul să poată fi reinvestit pentru a sprijini proiectele sociale, proiectele comunității.
Întocmai, este un mijloc de a genera niște venituri. Niciodată nu ne-a plăcut să stăm cu mâna întinsă. Noi nu avem fonduri locale, nu aplicăm la Primărie, la Consiliul Județean, Ministerul Muncii, adică noi nu avem bani publici. Noi ne finanțăm integral din activitatea economică și din proiectele atrase și în general mergem pe proiecte mari, pe proiecte la Comisia Europeană. Adică suntem niște investitori în comunitate, pentru că noi aducem aceste fonduri aici, le cheltuim preponderent aici. Și mai mult decât atât, față de un investitor clasic, de exemplu, o multinațională care vine și face profit în comunitate, noi dăm acest profit înapoi comunității pe care îl facem și serviciile noastre pe programe sunt și gratuite, adică toate programele noastre de formare, de asistență. Și eu cred că asta este frumusețea și cred că ar trebui un pic să ne uităm cu alți ochi la oamenii care reușesc să aducă fonduri europene în comunitate, pentru că ei sunt niște investitori și investesc pentru binele comunității și nu pleacă de aici, nu pun fabrica pe un vapor să plece când poate nu mai generează același profit pe care și-au dorit.
Angela Achiței: „Întreprinderile sociale pot fi un instrument foarte bun să generezi și impact social, dar și impact economic pentru comunitate”
Cred că din perspectiva aceasta, comunitatea locală, comunitatea ieșeană și alte comunități din România sunt provocate să înțeleagă mai mult puterea cuvântului împreună, puterea cooperării, puterea impactului, dar și importanța dăruirii și a întoarcerii dramului de profit, dramului de fericire, dramului de bucurie pe care tu l-ai trăit în contextul afacerii sau activității pe care îl ai, să faci bine și celorlalți, pentru că împreună vom putea crește. Știu că tu ești coordonator al multor organizații și aduci împreună specialiști din foarte multe domenii și ați organizat chiar una dintre cele mai mari conferințe pe zona de economie socială. Care a fost motivația și care credeți că sunt obiectivele pe viitor care se vor împlinii datorită acestui demers pe care voi l-ați desfășurat?
Noi avem în general două obiective mari când încercăm să investim la nivel macro pe partea de educație, de conștientizare. Unul este legat de faptul că ne place să punem o experiență practică, pe care noi am acumulat-o făcând niște lucruri zi de zi, într-o experiență de sistem. Adică să multiplicăm lucrul acesta la nivel de politici publice, legislație, la nivel de strategii, documente europene care pot cumva crea direcția și culoarul pentru dezvoltarea lucrurilor care funcționează bine în comunitate și au impact. Și al doilea obiectiv este legat de faptul că ne dorim să punem economia socială pe agenda publică. Deși spuneam că din 2008 activăm în sector și am contribuit și la apariția legii economiei sociale — acum colaborăm foarte bine și oferim consultanță pentru Republica Moldova pe partea de dezvoltarea economiei sociale, și mai nou în Ucraina — în România, totuși, am simțit că economia socială nu este acel instrument care ar putea fi utilizat, inclusiv acum în situația asta de criză economică, medicală și în care grupurile vulnerabile sunt lăsate și mai la periferia societății.
Întreprinderile sociale pot fi un instrument foarte bun să generezi și impact social, dar și impact economic pentru comunitate. Și atunci prin evenimente în genul conferinței europene aducem subiectul în spațiul public și aducem oamenii importanți care dau plus valoare subiectului și vin cu conținut relevant. E frumos așa să faci niște lucruri, dar nu ai impactul atunci când ești singur când faci lucrurile astea. E foarte important să aduni și să coalizezi oameni care gândesc la fel și care vin cu o experiență practică și vin cu o abordare din mai multe perspective.
Noi am avut la conferință și reprezentanți de la Comisia Europeană și din Parlamentul European, am avut instituții financiare, am avut bănci etice – banca Etica din Italia are în acționariatul său 30 mii de persoane și companii, este o bancă a oamenilor, adică sunt niște exemple foarte faine. După care ne-am dus și către guverne. Am avut reprezentanți din ministerele de linie responsabile cu antrenoratul social din România, Moldova, Ucraina, antreprenori, sociali, oameni care sunt experți în acest domeniu. Am încercat să aducem această perspectivă diferită, dar comună până la urmă, pentru că punctul comun este impactul pe care îl poate genera acest al treilea sector și aceste întreprinderi sociale care fac parte din sector. Credem noi că am reușit așa un pic, pentru că deja la nivelul Ministerului Muncii s-a format și un grup de lucru, să se revizuiască legislația pe economie socială, cumva ajunge subiectul în spațiul public. Noi vom continua tradiția să facem această conferință. Pandemia ne-a forțat să gândim un pic format-o altfel, ne-am dus pe online, am avut 9 ore de transmisie live, 28 de speakeri, 25 de parteneri internaționali, în jur de 1200 și ceva de persoane înregistrate la conferință, numai în Zoom au fost 500 și ceva de oameni care au stat conectați cu noi, plus ceea ce s-a văzut pe rețelele de socializare, pentru că am transmis live. A fost o experiență interesantă pentru noi. Sunt multe lucruri de învățat, dar mă bucur că a mers și netul, și echipamentele. Echipa a fost fantastică, au făcut o treabă excelentă, au fost vreo 30 de oameni care au lucrat la eveniment. Nu este foarte simplu, dar uite că s-a putut. Și la anul vom continua pe 13 mai 2022, vom repeta această experiență, vom avea și o componentă în format fizic, adică vom face hibrid conferința și sperăm să avem și mai mulți participanți de data aceasta.
Angela, dincolo de ceea ce te definește ca și activitate profesională și ești un exponent al oamenilor care aduc valoare și care fac schimbarea să se întâmple, pentru că din tot ceea ce mi-ai spus până acum, nu doar că ai făcut timp de 19 ani lucrurile să se întâmple, dar aveți și obiective foarte clare și un scop care vă ghidează. Dincolo de activitatea profesională, cine este și ce face Angela?
Sunt un simplu om, un om care este și mamă și soție și prietenă și colegă. Am toate pălăriile pe care le poate avea o femeie și mă simt foarte bine în acest rol. Cred că reușesc să performez – nu știu dacă e chiar un cuvânt potrivit, dar în sensul să creez niște rezultate în jurul meu, pentru faptul că am acest echilibru și în familie. Am o familie foarte frumoasă și un soț care mă susține necondiționat și familia lărgită la fel, este suport pentru mine. Am foarte mulți prieteni în jurul meu și asta mă bucură foarte mult, pentru că și eu la rândul meu învăț foarte multe de la ei. Sunt un om căruia îi place să învețe. Adică investesc continuu în partea aceasta de educație, încerc să mă documentez foarte mult, tocmai ca să pot avea viziunea asta de ansamblu și uneori reușesc să gândesc să anticipez niște trenduri, niște lucruri și oamenii au încredere în viziunea asta a mea pentru sector.
Chiar râdeam cu colegii zilele trecute, că în momentul în care începem să discutăm de un nou proiect și spun să facem așa, așa, ce părere aveți?, mai văd așa că fac ochii mari „imposibil să facem așa ceva!”. După care își dau seama că lucrurile chiar se întâmplă, adică ajungem la un moment dat să facem acele lucruri pe care le-am gândit și că nimic nu e întâmplător și totul se poate, doar dacă ai atitudinea potrivită și gândești lucrurile nu din perspectiva ta ca persoană, să-ți fie ție OK și confortabil, ci din perspectiva impactului pe care îl generezi tu pentru ceilalți din jur. Și asta te încarcă și îți dă cumva energia pentru noi proiecte.
Așa suntem construiți noi ca oameni, funcționăm bine dacă avem perspective de viitor, obiective foarte clare și personale și profesionale, și asta se îmbină bine.
Angela Achiței și Amalia Georgescu, în studio-ul AGEO. Photo credit: Studio UP
Spuneai că la 25 de ani ai fost provocată și ai devenit directorul ADV și mă gândesc că familia a crescut odată cu dezvoltarea ta profesională și în cei 19 ani de activitate ei au văzut ce faci. Cam care sunt lucrurile care le discuți cu familia ta sau cu copilul tău, având în vedere că e generația tânără care crește, a văzut schimbarea, a văzut această idee de antreprenoriat, de impact social, de a lucra în comunitate, de a fi împreună cu oamenii. Cum vede el viitorul lui?
S-a întâmplat un lucru extraordinar în familia mea, apropo de ceea ce fac eu. Soțul meu vine din zona business clasic, a dezvoltat foarte multe companii la nivel național, local, propriile lui afaceri în zona digitală, deci o experiență foarte bogată pe partea de business. Eu cu o experiență foarte bogată pe zona de social, ceea ce știam eu să fac cel mai bine și conform meseriei, pentru că am terminat asistență socială, am făcut un master în educație integrată, exact pe persoanele cu dezabilități, adică mi se potrivește ca o mănușă ceea ce fac.
Dar în momentul când am avut acel moment 2008, cu partea de economie socială, când povesteam că am angajat, mi-am dat seama că de fapt eu nu pot să fac lucrurile foarte bine în zona de economie socială pentru că am nevoie și de latura aceasta business. Și atunci am început să îl utilizez pe soțul meu ca sursă sigură de informații și de cunoștințe pe partea de business, el făcând și mai multe cursuri la Codecs, adică chiar având foarte multă experiență pe această zonă. Și mai mereu îmi spune „ai absorbit ca un burete de la mine, acum înțeleg eu de ce tot îmi puneai tot felul de întrebări și testai tot felul de lucruri”.
Ăsta e și rolul oarecum al beneficiarului atunci când apelează la un consultant, să învețe cât poate de mult de la un consultant în management și afaceri și apoi să aplice, chiar să exceleze.
Cam așa am făcut eu, am încercat să acumulez cât de mult am putut. Bineînțeles că am și experimentat niște lucruri, am făcut și unele greșeli pe partea de business, recunosc lucrul acesta. Am și pierdut foarte mulți bani la organizație pentru că n-am știut cum să facem corect costurile de producție, de vânzare, era așa, un heirupism din ăsta, hai să vedem ce mai cere piața, la ce preț vrea… Ceea ce nu a fost ok, dar am zis că mi-am plătit așa un MBA pe bani proprii.
Dar în 2015 — noi am început în 2008, deci la vreo 7 ani distanță — mi-am dat seama că, totuși crescând, nu mai făceam față pe partea de activitate economică și cumva trebuia să mă rup din zona socială care îmi era foarte dragă și mult mai familiară. Și atunci l-am rugat pe soțul meu să vină un pic să îmi pună la punct niște circuite, să-mi facă ca un fel de audit și să vedem cum funcționăm mai departe, cum ducem lucrurile mai departe.
Bineînțeles că el a venit din zona aceasta de business, a stat vreo 2 săptămâni în organizație, a văzut ce merge și mi-a zis „aici trebuie închis atelierul ăsta, aici… ”… Păi stai, că nu-i chiar așa, zic eu, pot să-l închid și eu singură. Eu te-am chemat aici să-mi găsești soluții, pentru că vezi, avem oameni, avem infrastructură, avem materii prime, trebuie să faci cumva să funcționeze aceste ateliere, deci trebuie să schimbăm ceva în zona asta.
Și i-am spus mai mergi încă o săptămână, dar de data asta stai de vorbă cu toți oamenii, află-le poveștile de viață, vezi exact, și după care vii și îmi spui dacă mai putem închide ceva. Și așa a făcut. S-a întors înapoi în organizație, a început să stea de vorbă cu oamenii, și atunci și-a dat seama cât e de mare provocarea, de a făcut tensiune și a ajuns la urgențe. Pentru că atunci, de fapt, s-a produs acel declic și a înțeles că, de fapt, ceea ce fac eu acolo nu este un business clasic. Adică nu poți pur și simplu să scrii cifrele din pix ca să iei niște decizii, acolo trebuie găsite alte soluții.
Și atunci s-a produs inclusiv la nivelul lui de personalitate o schimbare majoră și să-ți vezi soțul că vine cu sacoșa de covrigi la birou, cu lada de mere, că vrea să le facă abonament la stadion la meciul de fotbal, … Adică e o schimbare foarte, foarte mare și lucrul ăsta n-a fost decât benefic pentru familia noastră, pentru că, de fapt, ne-am completat. Eu am venit cu experiența socială, el cu experiența de business și a ieșit economie socială, adică a ieșit exact produsul. Și suntem foarte bine, suntem într-un echilibru, pentru că el înțelege foarte bine acum zona socială, iar eu înțeleg foarte bine zona business.
Angela Achiței: „Nu știu dacă noi am ajutat pe alții sau alții ne-au ajutat pe noi să vedem lucrurile altfel și viața altfel, și să apreciem mult mai mult ceea ce avem”
Și care sunt conversațiile care le aveți acasă cu fiul dumneavoastră, pentru că el deja cred că se apropie de vârsta în care trebuie să ia o decizie legată de drumul în viață. Ce va face, cum se va organiza?
Da, vara asta îi facem buletin. Copilului meu îi place foarte mult ceea ce se întâmplă la fundație și nu neapărat că spune el că îi place, dar am văzut niște lucruri pe care le-a făcut. De exemplu, într-o zi eram în sala de mitinguri cu cineva, făceam niște prezentări. El a venit cu un coleg de clasă la birou, care locuiește acolo în proximitatea sediului, și a început să-i prezinte sediul. S-a dus, a prezentat, le-a rugat pe colegele mele de birou să povestească ce se întâmplă în biroul ăsta, ce se întâmplă în asta și colegii vin și-mi zic ”Știi că Alexandru a făcut turul pe aici, prin tot sediu și a povestit așa.. și știi ce bine explica ce se întâmplă aici..” Deci pentru mine a fost un indiciu că copilul meu înțelege ceea ce se întâmplă în organizație și că îi place, pentru că dacă nu i-ar fi plăcut ceea ce se întâmplă, nu făcea acest tur din proprie inițiativă, ar fi preferat să stea pe calculator să se joace.
Și eu sper că va continua drumul acesta, pentru că eu deseori am spus, nu știu dacă noi am ajutat pe alții sau alții ne-au ajutat pe noi să vedem lucrurile altfel și viața altfel, și să apreciem mult mai mult ceea ce avem. Eu cred că dacă oamenii s-ar duce mai mult spre zona socială și ar fi mai mult implicați în acest domeniu, în primul rând, ei ar fi mult mai fericiți, iar dacă tu ești fericit în viața personală, pe orice ai pune mâna și ai construi în jurul tău, va ieși foarte bine și va aduce alte satisfacții și vei fi un exemplu pentru ceilalți în jur și pentru copiii tăi, până la urmă.
Angela Achiței, Amalia Georgescu și Constantin Isarie, în studio-ul AGEO. Photo credit: Studio UP
Aici deschidem o zona a unui subiect controversat – fericirea. Fericirea o găsim, o dăruim, o căutăm toată viața. Ai spus că dacă vom fi implicați mai mult în partea aceasta a societății și a proiectelor sociale, cu siguranță vom fi mai fericiți. Cum poți să definești zona aceasta de fericire, având în vedere că ai, cred, exemple concrete?
Într-adevăr, fericirea e un lucru pe care poate îl căutăm toată viața și nu știm dacă l-am găsit sau nu l-am găsit, sau cum arată această fericire. Eu citesc destul de mult, adică încerc să mă uit în zona aceasta, ce ar putea să-i facă pe oameni fericiți, ce ar putea pe mine, în primul rând, să mă facă fericită și ceea ce am descoperit eu, ca o teorie și care cred că se pliază foarte bine și pe ceea ce facem, este un studiu care a fost făcut pe ani de zile, la nivel internațional. Au luat niște copii de mici, până au ajuns adulți, și s-au uitat de ce unii au fost fericiți și au reușit în viață și alții, nu? Și concluzia la care au ajuns e că de fapt ne fac fericite relațiile pe care le avem, relațiile sănătoase și autentice cu ceilalți din jurul nostru, și că sunt practic 4 dimensiuni care, dacă reușesc să fie într-un echilibru, atunci putem spune că reușim să atingem această fericire sau acest echilibru în fericire.
Primul este familia, așa cum o vezi și cum o definești tu, deci să ai un echilibru în zona aceasta. Cariera profesională și aici contează foarte mult să faci în viață ceea ce într-adevăr îți dorești și unde reușești să performezi, să nu fii captiv într-o meserie care poate nu ți-ai dorit-o și un job care nu te face fericit. Al 3-lea lucru era timpul liber — eu aici trebuie să mai lucrez, recunosc — timp liber de calitate, petrecut cu ceilalți din jur. Și al 4-lea era impactul social. Iar noi aici avem din plin impact social. Cred că dacă astea 4 lucruri, 4 aspecte sunt ținute într-un echilibru și reușești să ai mici satisfacții, cred că poți trăi fericirea asta zi de zi, nu numai cândva, cumva.
Bineînțeles că fericirea e un concept relativ și fiecare poate da o anumită dimensiune. Unii se duc și la partea asta de ce ai în organism, ce fel de hormoni, ce anume îi generează, pentru că și mâncând ciocolată poți să devii fericit, sau bând o cafea bună. Sunt tot felul de lucruri care îți poate stimula fericirea… sau shopping-ul, de exemplu.
Dar e pe termen scurt, într-adevăr.
Da, e pe termen scurt. Dar dacă vrei să construiești ceva pe termen mediu și lung și să te găsești în zona asta de confort și de echilibru, ar trebui să fie din astea 4 dimensiuni. Așa zic eu. Acuma, fiecare știe mai bine ce i se potrivește.
Ești un exponent al leadership ului feminin la nivel național și ești invitată în foarte multe întâlniri, în comisii de dialog și așa mai departe. E foarte important și încurajator să vedem că femeia Angela Achiței depășește oarecum o limitare poate locală — că noi considerăm uneori că Iașul parcă e mai retras și nu avem accesul tot timpul la oportunitățile care sunt poate în alte în alte zone — dar tu ai reușit să depășești aceste bariere și ai devenit un model de leadership feminin. Dacă ai putea să ne spui din gândurile tale, din învățăturile care te ghidează sau din ceea ce te face pe tine să devii un model în zona aceasta a femeii implicate în societate, prin tot ceea ce faci tu, astfel încât nu doar femeile care ne urmăresc, ci și bărbații și toți cei care sunt curioși și ar vrea să înțeleagă impactul femeii care poate să-l aibă în societate, să vadă un exemplu concret și un sfat din partea ta.
Eu plec tot timpul de la premiza că nu poți avea pretenția unei schimbări, dacă nu acționezi în sensul acesta. Trebuie să faci tu în primul rând ceva. Noi nu prea am văzut oameni protestând în stradă că lucrurile nu merg pentru că sunt ei vinovați că n-au făcut ceva – tot timpul sunt vinovați ceilalți pentru ce ni se întâmplă zi de zi – mai puțin bun, că dacă e ceva bun, reușim să ne atribuim noi meritul, dar în partea în cealaltă deseori preferăm varianta cu vinovații.
Eu am fost de principiul — și așa sunt construită, adică nu îmi dau seama dacă am făcut-o că am învățat niște lucruri sau pur și simplu mi-a venit nativ să le fac firesc, prin faptul că îmi place foarte mult să mă implic indirect sau în mod direct, am început să mă implic și la nivel de politici, de legislație, exact pe principiul ăsta, dacă lucrurile nu se schimbă pentru că ți le dorești într-un anumit fel, pune mâna și schimbă tu ceva. Și atunci am început să gândesc inclusiv proiecte legislative cap coadă, pe care le-am trimis la parlamentari, numai și-au pus antetul și l-au dus mai departe în Parlament. Sau am lucrat documente strategice, în care să le fie ușor, exact ce trebuie, numai să facă copy/paste și să le ducă mai departe. Și m-am bucurat când am văzut lucrurile astea, n-a contat că a fost munca mea în spate, a contat mai mult rezultatul, să văd lucrurile astea mai departe. Având și o experiență practică de atâția ani, probabil că și reușesc să intuiesc niște lucruri și să am o viziune de ansamblu. Nu foarte mulți oameni reușesc să se desprindă de la nivelul micro al propriei companii, organizații, și să vadă cumva și din perspectiva sectorului ce ar trebui făcut.
Angela Achiței: „Dacă toate companiile și toți managerii de afaceri sau de ONG-uri și-ar dori să pună experiența lor practică într-o experiență de sistem, noi am trăi într-o lume mult mai bună”
Eu cred că dacă toate companiile și toți managerii de afaceri sau de ONG-uri ar avea această capacitate, sau și-ar dori să pună experiența lor practică într-o experiență de sistem, noi am trăi într-o lume mult mai bună. Pentru că, să fim serioși, foarte mulți oameni care ajung în zona politică sunt oameni fără experiență practică. Și atunci, chiar dacă pleacă cu intenții bune, poate, să facă niște lucruri pentru societate, ei nu au acel mecanism intern de implementare și n-au cum să vadă procesul cap-coadă — adică dacă fac aici ceva, ce se întâmplă la capătul celălalt de linie? — Și atunci o fac așa cum o știu ei și nu întotdeauna… de aia ne plângem că legile, politicile publice nu răspund nevoilor locale. Dar nici noi nu ne implicăm să transmitem lucrurile astea mai departe. Uneori avem senzația că e pierdere de timp. Uneori avem senzația că ne întoarcem în ani. Eu am deseori această senzație, dar uneori îmi spun, poate lucrurile pe care le gândesc eu acum sunt prea inovative. Poate oamenii încă nu au capacitatea să înțeleagă niște lucruri. Pentru că eu descopăr lucruri pe care le-am spus acum 5, 6 ani, acum apar în spațiul public ca o noutate wow, ceva extraordinar. Poate că trebuie să acceptăm și lucrul ăsta, că nu toată lumea are capacitatea de a vedea, de a proiecta în viitor niște lucruri.
Și atunci cred că dacă punem această experiență practică într-o experiență de sistem și ne implicăm un pic, dincolo de bucătăria noastră și afacerea noastră, cu siguranță am avea o comunitate care ar arăta un pic altfel și un pic mai bine, zic eu, și pentru om, și pentru mediu, și pentru comunitate per ansamblu. Dar asta înseamnă sacrificii, înseamnă timp alocat, ceea ce spuneam că nu prea am și trebuie să mai lucrez la zona asta, și trebuie să-l iei undeva și cel mai ușor îl rupi tot de la familie, pentru că ei te înțeleg cel mai bine și nu este prea ok. Asta înseamnă să ai disponibilitate, să te documentezi, să citești foarte mult, pentru că nu poți să propui niște lucruri dacă nu le documentezi și pe plan european. Trebuie să vezi că în România nu mai funcționăm așa noi ca țară, individual. Noi trebuie să vedem niște lucruri în context geopolitic și strategic la nivel de Europa, la nivel de vecinătate, de exemplu, cum sunt Moldova, Ucraina și alte țări. Dar se poate, adică noi vedem lucruri.
De exemplu, eu acum lucrez pentru cei din Republica Moldova, le creez tot mecanismul de finanțare a unui program național pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale. Deci ei vor aloca 1,6 milioane de euro, că nu au fonduri europene, să dezvolte, să finanțeze întreprinderi sociale — și start-up-uri, dar și întreprinderi sociale mature, care sunt deja într-o etapă de dezvoltare. Păi, să le creez tot mecanismul de finanțare, cum să arate ghidul de finanțare, toate procedurile astea interne-externe, e ceva. Dar pentru mine e o satisfacție enormă, pentru că eu practic transpun expertiza noastră, că și noi suntem administratori de grant, am înființat 42 de întreprinderi sociale — de fapt, nu le-am înființat, noi am creat contextul, mai bine spus, pentru ei să dezvolte, să înființeze aceste întreprinderi sociale — dar noi am învățat foarte mult din experiența asta cu ei, și iarăși mă întreb, cine e mai câștigat, ei sau noi, că am învățat alături de ei niște lucruri și uite, acum le transpunem într-o experiență de țară, deci practic Republica Moldova va avea un program de finanțare plecând de la o expertiză practică pe care am dobândit-o noi în acești ani. Iar înainte de acest program am dezvoltat Programul Național de Dezvoltare, adică pentru următorii 5 ani, ce trebuie să se întâmple în sectorul de economie socială. Și acest program este pe ultima sută de metri în avizare legislativă. Și e o bucurie să vezi că munca ta creează direcția, luminița de la capătul tunelului, unde ne îndreptăm, unde vrem să ajungem cu acest sector? Din păcate, în România n-am găsit aceeași deschidere pe care am găsit-o în Republica Moldova.
Noi în România nu avem niciun program național de dezvoltare pe economie socială, nu avem niciun program național de finanțare. Avem niște fonduri europene, care și pe alea le-am cheltuit prost, le-am dus toate numai în zona de start-up-uri, deși trebuiau gândite pe mai multe tipuri de mecanisme de finanțare. Și un alt exemplu recent, tot ne-am plâns că nu există în România mecanisme de finanțare alternative granturilor pentru întreprinderi sociale și mă refer la creditare, la platforma de crowdfunding și alte instrumente, garantare pentru întreprinderile sociale.
Noi am trăit propria experiență de a nu fi eligibil să luăm credite bancare în România, pentru că e greu de înțeles bucătăria noastră contabilă — și profit, și non-profit, și bani alocați pentru impact social, și tot așa. Și noi am împrumutat bani de la o bancă din Polonia în 2010, tocmai o bancă specializată pe finanțarea de întreprinderi sociale. Și tot am încercat la nivel de politici și de programe europene, am spus, hai să creăm un instrument de finanțare și în România. Suntem singura țară din Uniunea Europeană care nu avem un astfel de instrument de finanțare. Suntem singura țară care n-am atras bani europeni de la Comisia Europeană pe lucrul ăsta. Până la urmă am văzut că nu se întâmplă lucruri și am zis bine, atunci, hai să creăm noi un IFN. Și așa vom pune bazele anul acesta, la finalul anului sperăm să și autorizăm la Banca Națională primul IFN din România dedicat creditării întreprinderilor sociale. Va avea sediul aici, la Iași. Nu-l facem singuri, suntem un consorțiu de parteneri, avem Patria Credit IFN alături de noi, Federația Băncilor Etice și Alternative din Uniunea Europeană, plus alte 30 de companii și persoane care și-au dat acordul să devină acționari în acest IFN. Și suntem deschiși, adică ne-am dorit să avem și noi un IFN cu 30.000 de membri cum este Banca Etica din Italia.
Asta spun, deci nu trebuie să așteptăm să vină niște lucruri. Dacă noi simțim că deținem expertiză pe lucrul ăsta, totul este să vrem, găsim și resurse, găsim și timp să facem instrumentele astea să funcționeze în comunitate. Iar femeile au capacitatea asta de a construi, de a proteja pe ceilalți din jurul. Eu deseori am spus că dacă lumea ar fi condusă mai mult de către femei, am trăi într-o lume mult mai bună. Pentru că există grija asta, femeile au acest instinct matern. Bărbații sunt mai mult canalizați pe putere, pe luptă, pe deținerea supremației. Femeile sunt mult mai aplecate spre grija pentru cei din jur.
Cred că aici este un lucru care ne ajută oarecum să și concluzionăm întâlnirea noastră de astăzi, pentru că ai început interviul cu „tu trebuie să fii schimbarea pe care ți-o dorești și poți fi schimbarea, iar ceea ce tu faci va genera cu siguranță schimbare în comunitate sau la nivel mai mare, iar acum ai punctat foarte, foarte bine cât de important este, femei sau bărbați, să ne implicăm corect și să vedem dincolo de beneficiile noastre imediate sau de nevoile și dorințele noastre și întotdeauna să fim interconectați și să colaborăm spre binele tuturor. Iar bineînțeles, exemplul tău de leadership cred că completează foarte bine această imagine, pentru că cine nu îți dă ceea ce poate ți-ai dori, e bine să nu te mai uiți la alții, ci să începi să faci tu, să creezi și să dezvolți. E o încurajare pentru mine că încă o dată ai punctat aceste aspecte ale impactului pe care îl putem avea, dar dacă îți dorești ceva să înveți, să-ți dedici timp, să cauți resurse, oameni cu care să poți lucra, și să faci lucrurile să se întâmple. Angela, îți mulțumesc pentru prezența în studioul AGEO și, pentru că am atins un subiect foarte, foarte frumos, foarte important, dar și de impact pentru întreaga comunitate. Succes în ceea ce faci și, bineînțeles, așa cum obișnuiesc eu să închei interviurile mele, un citat sau un gând de încurajare pentru cei care ne urmăresc.
Gândul meu și ceea ce spun deseori este că ceea ce facem zi de zi ne definește practic viitorul. Inclusiv această emisiune, cu siguranță, poate va fi o inspirație pentru ceva. Poate cineva va lua ideile de aici și le va pune în practică. De asta cred foarte mult în această sintagmă și acest motto personal. Trebuie să fim atenți la ceea ce facem zi de zi. Investim în bine sau în lucruri mai puțin bune, aia vom crește pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.
