Încadrarea pe piața muncii este calea cea mai eficace de a le asigura oamenilor independență, siguranță financiară și un sentiment de apartenență. Foștii condamnați, foștii dependenți de droguri, minoritățile etnice precum romii, proaspeții imigranți care încă nu vorbesc bine limba – toate aceste categorii reprezintă exemple de grupuri defavorizate și vulnerabile, supuse riscului excluziunii sociale și al sărăciei care decurge din aceasta.

Politicile tradiționale pentru lucrătorii defavorizați pot fi clasificate în patru grupe principale

• Reglementarea unor cote – adoptarea unor sisteme de cote care obligă toate sau unele întreprinderi să angajeze un procent minim de lucrători defavorizați. Acestea se aplică în general lucrătorilor cu dizabilități.

• Politici de compensare concepute pentru a încuraja întreprinderile să angajeze lucrători defavorizați, compensându-le pentru productivitatea mai scăzută a lucrătorilor defavorizați angajați sau pentru costurile de angajare și formare implicate. Acestea constau în:

– stimulente pentru recrutarea persoanelor defavorizate,
– finanțarea pentru formare și orientare înainte de recrutare,
– finanțarea adaptării locului de muncă pentru a răspunde mai bine nevoilor lucrătorilor defavorizați,
– acoperirea costurilor unor stagii plătite pentru lucrătorii defavorizați

• Politici substitutive vizează crearea unei „piețe a muncii substitut” – rezervată în afara pieței libere unde există cerere în pentru lucrătorii defavorizați în mod specific – locuri de muncă protejate operate prin intermediul întreprinderilor publice și/ sau al atelierelor, unităților publice/private protejate.

• Angajarea și ocuparea asistată – constă într-un mix de politici care intervin direct pentru ocuparea lucrătorilor defavorizați cu tutori dedicați pentru a sprijini costurile de selecție și formare ale întreprinderilor care integrează persoanele defavorizate la locul de muncă, plasamente individuale în întreprinderi convenționale, intervenții de formare individualizate, echipe mobile de lucru. Angajarea asistată este un serviciu adresat persoanelor cu dizabilități și altor grupuri vulnerabile pentru a le ajuta în obținerea și păstrarea unui loc de muncă de pe piața liberă a muncii.

Sursa: EURICSE working document for BWISE project – ENSIE RISE 2021

Întreprinderile sociale de inserție în muncă

Eșecul majorității politicilor de ocupare  – inclusiv al angajării / ocupării asistate – a deschis calea către noi inițiative, inclusiv apariția unor organizații autonome create în mod special  pentru formarea și angajarea directă a lucrătorilor defavorizați, fie în mod stabil, fie temporar: work integration social enterprises (WISEs)- întreprinderi sociale de inserție ISI. O astfel de întreprindere poate fi definită ca un mecanism instituțional de ocupare asistată a forței de muncă care favorizează lucrătorii discriminați de întreprinderile convenționale. O ISI integrează lucrătorii defavorizați în muncă și în societate prin activități productive plătindu-le angajaților defavorizați o remunerație egală sau cel puțin comparabilă cu cea a altor lucrători. ISI sunt angajate într-o multitudine de activități generatoare de venit. Resursele obținute prin intermediul schimburilor de piață pot proveni fie din contracte realizate – în forme mai mult sau mai puțin competitive – cu autoritățile publice, de exemplu pentru întreținerea spațiilor verzi, servicii de curățenie sau prin tranzacții cu alte întreprinderi business-to-business sau chiar cu consumatori finali.

Pentru a capacita și a pune în valoare competențele lucrătorilor defavorizați, ISI au dezvoltat o serie de strategii alternative:

– furnizarea de locuri de muncă permanente care sunt alternative durabile pentru lucrătorii dezavantajați pe piața deschisă a muncii. Acestea sunt, în general, unități protejate ca întreprinderi sociale, întreprinderi cu o tradiție îndelungată în angajarea persoanelor cu dizabilități care există de peste 50 de ani în multe țări

– ocuparea de tranziție în întreprinderi sociale de inserție care oferă experiență profesională și formare la locul de muncă în vederea sprijinirii integrării grupului țintă pe piața deschisă a forței de muncă. Aceste întreprinderi au apărut (adesea de jos în sus) pentru a facilita integrarea în muncă a persoanelor excluse de pe piața forței de muncă.

Rolul întreprinderilor sociale de inserție și al unităților protejate în dispozitivele de măsuri active de ocupare a lucrătorilor defavorizați – șomeri de lungă durată sau persoane inactive: