Angela Achiței, antreprenor social și președinte ADV România a fost unul dintre speakerii Business Focus 2022 – The Next Level of Evolution.

În cadrul unui dintre cele mai importante evenimente de business din România, Angela a fost invitată să susțină o prezentare în cadrul panelului dedicat digitalizării, unde a ales să aducă o perspectivă mai atipică, invitând la o reflecție privind beneficiile, dar și efectele pe termen mediu și lung, pe care încă nu le putem anticipa.

Ca antreprenor social, mă întreb dacă toate persoanele pot ține ritmul cu această digitalizare accelerată și dacă avem suficiente resurse și voință să investim în alfabetizarea digitală a tuturor, a celor peste 4,5 milioane de persoane din România, care sunt în risc sărăcie (23,4% din total populatie)?!

„Să ne fie frică sau nu de robotică și digitalizare accelerată?!” – tema pe care a prezentat-o Angela Achiței în cadrul Business Focus

Perspectiva antreprenorului social cu renume european, care a fondat 3 întreprinderi sociale, în cadrul cărora lucrează în prezent peste 20 de persoane cu dizabilități și din grupuri vulnerabile (și alte peste 100 au fost sprijinite să obțină un loc de muncă de-a lungul celor 20 ani de activitate).

Este o întrebare la care am început să mă gândesc cu puțin timp înainte de pandemie, după ce am fost invitată în parlamentul european să aflu mai multe informații despre GREEN DEAL, documentul programatic de gestionare a fondurilor europene pentru 2021-2027. Și această întrebare mi-a încolțit în minte nu neapărat din modul în care mă va afecta pe mine personal, ci mai degrabă din perspectiva în care va modifica în bine sau rău.., ceea ce fac eu în domeniul economiei sociale…, în calitate de antreprenor social.

Vestea bună este că această robotizare și digitalizare se întâmplă deja…, partea care rămâne încă necunoscută e.., dacă pe termen mediu și lung ne va afecta în bine sau nu?! Și dacă putem ține ritmul cu toții la această tranziție digitală accelerată? De fapt la această revoluție de creare de algoritmi / inteligență artificială care să conducă la preluarea unor task-uri de către roboți sau calculatoare…

Sectorul de economie socială din care vin, include în modul de funcționare principiul solidarității, în care nimeni nu este lăsat în ”spate”.., în care impactul social prevalează în fața profitului și în care guvernanța democratică și grija pentru om (în special cei vulnerabili), mediu și comunitate sunt elemente cheie a modelului de business. Oamenii care devin antreprenori sociali, au un set de valori aparte și un pronunțat ADN social.

Economia socială în UE

Și vorbim de un sector destul de mare la nivel european, care a creat foarte multe locuri de munca. Peste 13,6 milioane de oameni lucrează in acest moment in acest sector la nivel European, reprezentând 6,3% din forța totală de muncă, care generează 10% din PIB-ul UE. În aceste date statistice, suntem și noi cu grupul ADV o mică picătură în ocean cu un număr de aproximativ 100 de salariați, din care 20 cu dizabilități și 7 din alte categorii vulnerabile. Întreprinderile sociale activează cam în toate domeniile industriale și se bazează foarte mult pe crearea de locuri de muncă incluzive și sustenabile, asigurând inclusiv tranziția persoanelor vulnerabile de la asistați sociali la persoane active pe piața muncii.

Progresele care se fac într-un sector, trebuie privite din perspectiva beneficiilor și efectelor secundare care pot apărea. Cu această lupă, am încercat și eu să văd cum ne afectează robotizarea și digitalizarea, iar mai bine zis, cum este afectată în special populația săracă de acest progres digital accelerat?!

Probabil că știți, că În România, în 2020, rata absolută a sărăciei a fost de 23,4%, adică 4.524.000 de persoane din totalul populației se află în această situație. În Regiunea Nord-Est unde ADV își are sediul rata absolută a sărăciei este de 35,6%, fiind cea mai mare din țară din păcate!

Rata sărăciei în România

În condițiile date îmi pun întrebarea, dacă digitalizarea și automatizarea accelerată va conduce la scăderea acestei rate a sărăciei, sau dimpotrivă va contribui și mai mult la creșterea acestui procent?! Avem suficiente resurse și voință să lucrăm la alfabetizarea digitală pentru a nu lăsa pe nimeni în spate? Vom fi dispuși să investim mai mult în educație pentru a ajuta generațiile viitoare să facă față acestor tranziții digitale? Sincer, nu prea cred…

Studiile arată că în următorii 20 de ani, vor dispărea cel puțin 40% din locurile de muncă… Deja vedem că în anumite meserii, care erau ocupate de persoane din grupuri vulnerabile în domenii precum curățenie, supermarketuri, HoReCa, ambalare / împachetare sunt înlocuite deja cu mașini… Practic dispar din piață, acele locuri de muncă, care  puteau fi accesate de persoane care nu reușeau să performeze educațional. Pe de altă parte, ne întrebăm dacă și alte meserii vor mai fi în piață cum ar fi cea practicată de medici dacă un robot medical ne va putea pune diagnosticul și ne va prescrie tratamentul necesar? Dacă mașinile vor merge fără șoferi.., vom mai avea nevoie de taximetriști, șoferi de autobus, piloți de avioane? Dacă inteligența artificială va putea decide, dacă cineva e vinovat sau nu într-o speță, vom mai avea nevoie de avocați sau judecători… Din păcate, nu toți putem lucra în domeniul IT…

Nu știu dacă știți, dar primele 3 companii din Silicon Valey, au un număr de 137.000 de angajați și o cifră de afaceri de 1,2 mii de miliarde de dolari. În urmă cu 22 ani, 3 din cele mai mari companii din Detroit, aveau angajate 1,2 milioane de persoane și o cifră de afaceri de doar 36 miliarde de dolari.

Vedem de altfel, un fenomen îngrijorător în care puterea se concentrează în mâna unor companii mamut, care controlează prezentul si viitorul, nu creează neapărat foarte multe locuri de muncă și din păcate de cele mai multe ori, încalcă anumite principii etice întâmplător sau intenționat: Facebook și scandalul Cambridge Analytica care a condus inclusiv la ieșirea Marii Britanii din UE; scandalul Amazon în ceea ce privește tratamentul aplicat lucrătorilor din depozitele sale, Booking-ul cu comisioane ascunse sau modificarea prețului la finalul tranzacției…, rețelele de socializare care creează dependență și depresie în special în rândul tinerilor ș.a.

Studiile economice, arată că robotica nu creează piață pentru locuri de muncă, ci mai degrabă crește productivitatea companiilor de care beneficiază un număr limitat de oameni! Pe de altă parte, acest lucru conduce la scăderea prețurilor la produse și o accesibilitate mai mare, dar pe de altă parte conduce la o accelerare a consumului și a utilizării resurselor naturale. De exemplu, dacă în trecut aveam în industria textilă 2 colecții de modă pe an, acum avem cel puțin 6-8.

Digitalizarea și robotizarea au și aspecte foarte bune și care în domeniul în care eu activez, a adus beneficii reale pentru oameni:

• Echipamente asistive pentru persoane cu dizabilități: ex. programe soft accesibilizate și ochelari de vedere pentru nevăzători; fotolii rulante pentru cei care nu se pot deplasa; programe de traducere și voce, pentru cei care nu pot vorbi; echipamente care înlocuiesc părți din corp lipsă și redau independența de a trăi și a participa la viața comunității;
• De asemenea, o muncă asistată de mașini, ușurează sarcinile fizice și mentale pe care trebuie să le facă persoanele cu dizabilități sau din grupuri vulnerabile, reduc erorile și riscurile de a rămâne fără loc de muncă, cresc productivitatea și competitivitatea firmelor;
• Revoluția industrială și cea digitală au condus la dezvoltarea de produse și servicii mult mai accesibile pentru un număr mult mai mare de persoane;
• Internetul a adus cunoaștere, conectare și diversitate;
• A permis intervenții chirurgicale care au salvat vieți.

Ceea ce face digitalizarea și robotizarea, ne ajută ca oameni să dezvoltăm noi forme economice, care să fie mai aproape de nevoile pe care le avem. Ceea ce nu vor putea să facă însă algoritmii digitali, este să înlocuiască capacitatea omului de a crea și a empatiza. Iar pentru acest lucru, oamenii au nevoie să fie împreună, să fie văzuți ca persoane valoroase, să simtă că aparțin comunității, nu că pot fi înlocuiți oricând.

Digitalizarea și robotizarea sunt bune, dar totul trebuie să aibă o limită etică în care binele omului să prevaleze! Iar aici trebuie să intervină guvernele care din păcate sunt mult prea lente în luarea de decizii, comparativ cu marile companii tech care sunt mult mai rapide în inovație și în introducerea în piață de noi soluții digitale.

La întrebarea – să ne fie frică sau nu de robotizare și digitalizare accelerată, răspunsul poate fi diferit depinzând foarte mult, de cine controlează până la urmă aceste tehnologii și cărui scop se supune: cel de putere și maximalizare a profitului cu orice preț, sau cel în care omul, mediu și comunitatea prevalează și în care nimeni nu este lăsat în spate?!