Pe 5 decembrie 2025, OECD a publicat raportul Social Economy in Europe, unul dintre cele mai ample documente europene dedicate economiei sociale din ultimii ani. Raportul oferă o imagine de ansamblu asupra situației actuale în statele membre și analizează cum poate deveni economia socială un motor real pentru incluziune, servicii de calitate și dezvoltare economică sustenabilă.
Economia socială, un actor economic major în UE
Conform raportului, economia socială are deja o amprentă economică solidă în Europa:
- 4,3 milioane de entități
- 11,5 milioane de angajați
- 6,3 la sută din forța de muncă europeană
- 912 miliarde euro cifră de afaceri
Deși aceste cifre confirmă importanța sectorului, OECD observă același tipar în toate statele membre: potențialul există, dar legislația, politicile fiscale și mecanismele de sprijin nu sunt calibrate pentru a permite scalarea.
România în raportul OECD: creștere constantă, dar cu sprijin instituțional fragmentat
Conform secțiunii dedicate României, A glance at the social economy in Romania, situația la nivel național se prezintă astfel:
- 128.176 entități
- 9.090 dintre acestea sunt întreprinderi sociale
- 101.951 persoane angajate în sectorul de economie socială
- 1.244,68 milioane euro cifră de afaceri
Raportul OECD arată că economia socială din România este coordonată aproape exclusiv la nivel central, prin Ministerul Muncii, fără structuri regionale dedicate și cu autorități locale care au atribuții limitate. Această lipsă de arhitectură instituțională coerentă îngreunează implementarea politicilor de incluziune și dezvoltare.
În același timp, raportul subliniază rolul unui ecosistem activ de rețele și organizații care țin sectorul conectat și reprezentat în relația cu statul și menționează RISE România – Rețeaua Română a Economiei Sociale ca una dintre principalele structuri care reprezintă întreprinderile sociale din România și care își asumă rolul de advocacy și dialog cu autoritățile publice.
ADV România și AFIN, menționate de OECD ca exemple de bună practică în economia socială
Raportul subliniază contribuția fundațiilor și întreprinderilor sociale care reușesc să îmbine serviciile sociale cu activitățile economice și programele de incluziune. ADV România este poziționată ca actor central în dezvoltarea sectorului, prin întreprinderile sociale create, prin programul Acceleratorul de Întreprinderi Sociale și fondarea primului cluster de economie socială din România.
OECD evidențiază rolul substanțial al ADV în reforma achizițiilor publice, prin inițierea demersului legislativ care propune obligativitatea ca instituțiile cu bugete anuale de achiziții de peste 3 milioane de euro să aloce 0,5% din acestea pentru contracte rezervate întreprinderilor sociale de inserție.
În zona de finanțare, AFIN este inclus în categoria noii generații de instrumente mixte. Proiectul AFIN – Social Investment Fund, inițiat și coordonat de ADV România, este prezentat ca un mecanism lansat pentru a acoperi deficitul de acces la capital în economia socială: fonduri dedicate, credite adaptate și servicii de business development.
Raportul menționează și schema Sprijin pentru Economia Socială, la care ADV Romania, AFIN și Social Finance Association au contribuit cu expertiză, facilitând accesul sectorului la garanții și granturi.
Raportul menționează și schema au contribuit cu expertiză, facilitând accesul sectorului la garanții și granturi pentru investiții, digitalizare, tranziție verde și incluziune.
Perspective pentru 2025–2030: impact, finanțare și cooperare
Din analiza OECD reies patru direcții majore pentru dezvoltarea economiei sociale:
- cadre coerente la nivel național și european, nu inițiative fragmentate
- finanțare pe termen lung, adaptată specificului entităților din economia socială
- structuri specializate de sprijin, inclusiv incubatoare, servicii de îndrumare și instrumente financiare
- politici aliniate între ministere și între nivelurile de guvernare
Concluzie
Concluzia raportului este fermă: economia socială este deja un furnizor esențial de servicii (incluziunea profesională a grupurilor vulnerabile, îngrijirea persoanelor vârstnice, locuințe accesibile sau inovarea în zone rurale); însă, pentru a-și atinge potențialul, sunt necesare condiții stabile și previzibile.
Pentru România, aceste direcții devin cu atât mai relevante cu cât sectoarele de îngrijire și ocupare sunt caracterizate de lipsă de forță de muncă calificată, acces inegal la servicii și nevoia de soluții locale flexibile.

English 



